Despre

Despre noi

 

ŞCOALA GIMNAZIALĂ “TELEKI DOMOKOS”

com. GORNEŞTI

 

Aşezarea geografică.

Comuna Gorneşti este una din comunele cele mai mari și mai bogate aflate în Valea Mureşului. Reședința comunei, Gornești se află la o distanţă egală de 16 km între Reghin (la nord)  şi Tg-Mureş (la sud).

Componenţa etnică a localităţii/comunei este eterogenă: români, maghiari şi rromi.

Râul Mureş străbate comuna pe o distanţă de cca. 8 km. Tot pe acest tronson se varsă în Mureş pârâurile Petrilaca, Izsó şi Luţ.

Clima este temperată, cu ierni relativ reci, cu un strat de zăpadă care ajunge la 20-40 cm, iar verile sunt călduroase, cu cantităţi diferite de precipitaţii.

Datorită solului bogat, comuna Gorneşti dispune de terenuri arabile destul de întinse, mai ales în lunca rîului Mureș, dar și pe versanții domoli ale Dealurilor Peritransilvane de pe raza comunei. Dezvoltarea agriculturii are mare potențial datorită şi faptului că, comuna fiind aşezată pe ambele maluri ale râului Mureş sar puteaa asigura în parte irigarea terenurilor apropiate.

Pădurile de foioase care acoperă dealurile din apropiere și adăpostesc o varietate mare de animale specifice ecosistemului pădurilor de foioase: veveriţe, căprioare, cerbi, iepuri, fazani, mistreţi și chiar ursul brun. Apele râului Mureș sunt bogate în clean, ştiucă, mrean, etc.

Gorneşti este o comună căreia îi sunt arondate 9 sate: Periş, Teleac, Iara de Mureş, Petrilaca, Pădureni, Mura Mare, Mura Mică, Ilioara.

 

Scurt istoric al satului Gornești

Toponimia

Numele localităţii, potrivit diferitelor surse, a avut mai multe variante de-a lungul timpului: Knezeg, Gernyezeg, Gerniesek, Gernezegh, Gernijzeg, Gernizeg, Gernezek, Gernizeg, Gernezek, Gernyezegh.

Denumirea actuală  în limba maghiară GERNYEZSEG – provine di cuvântul „szeg”, care înseamnă „arbore uscat”. În evul mediu timpuriu, oamenii decojeau copacii aflaţi mai ales la marginea râului şi îi lăsau să se usuce, apoi tăiau aceşti copaci. Astfel se obţineau noi terenuri arabile.

 

Date istorice

Prima atestare a localităţii datează  din 1319, un act de donaţie a regelui Carol Robert de Anjou, care donează teritoriul aflat pe malul Mureşului contelui Simon de Krassó. Tot din document reiese faptul că moşia aparţinuse şi în trecut familiei, dar a fost confiscată în urma atentatului, în urma căruia a murit regina Gertrudis, soţia regelui Ungariei Andrei II.

Moşia a cunoscut mulţi stăpâni, mai ales datorită schimbărilor intervenite în politica vremii. Astfel, a aparţinut lui Szécsényi Frank (1395), apoi lui Erdélyi Antal. Acestuia i s-a poruncit să construiască o cetate pentru a contracara desele atacuri tătăreşti. Tot lui îi aparţine ideea de a construi şi o biserică ca lăcaş al creştinilor din regiune.

În secolul XVII, după ce seminţia Erdélyi a dispărut, moşia i-a revenit principelui Rakoczi Gheorghe I şi, din 1675, lui Teleki Mihály, cancelar al Transilvaniei aflat sub conducerea principelui Apafi Mihály.

Dinastia Teleki a stăpânit moşia până în anul 1945, când, după terminarea războiului şi care urmare a schimbărilor politice de atunci, membrii familiei părăsesc ţara.

Familia Teleki a avut o deosebită influenţă asupra vieţii economice, sociale, culturale şi nu în ultimul rând asupra vieţii politice a regiunii. Datorită lor s-a clădit superbul castel neobaroc aflat lângă râul Mureş şi a întemeiat şcoala.

Membrii familiei Teleki, prin spiritul lor umanist, au adus faimă ţării: Teleki Sámuel a ajuns până în inima Africii, realizând o colecţie valoroasă. Castelul era cunoscut nu numai datorită frumuseţii sale arhitecturale ci şi prin colecţia existentă în biblioteca castelului, (documente, ediţii princeps a unor lucrări legate de istorie, geografie, filozofie) şi muzeului care se afla în holul din aripa de vest.

Clădirea a fost înconjurată de o spendidă grădină în stil francez, valorificând condiţiile climatice ale regiunii.

 

Şcoala

Nu se cunsoc date precise privind existenţa şcolii din Gorneşti. Totuşi, din documente reiese faptul că aceasta a existat deja din secolul al XVII-lea, unde studiau copiii contelui Teleki Mihály II.

Din anul 1765 se atestă şi numele primilor învăţători: Szabó Mihály şi apoi Zágoni Weress József (1776-1803), Demeter józsef (1804-1823).

Documentele din secolul al XIX-lea prezintă date precise legate de activitatea şcolară din localitate. Din 18 februarie 1827 Şcoala din Gorneşti avea deja un regulament de funcţionare realizată de prefectul Francisc Milótai. Acest regulament avea 24 de puncte; iată câteva dintre ele: se descriu responsabilităţile învăţătorilor, a elevilor, posibilităţile de obţinere de fonduri necesare, şi, nu în ultimul rând, un ghid metodologic. Astfel, aflăm că anul şcolar începea din ziua Sfântului Mihail şi ţinea până în ziua Sfântului Gheorghe. Copiii aveau dreptul de a urma cursurile şcolii indiferent de naţionalitate sau religie, cu toate că şcoala funcţiona pe atunci sub auspicia Bisericii Reformate.

Toleranţa faţă de religie şi naţionalitate este un fapt dovedit. Din documente aflăm că în anul 1896 179 de elevi maghiari şi 20 de elevi români urmau cursurile şcolii elementare. Din „curatoriumul” şcolii făceau parte şi părinţi români.

Teleki Domokos III va fi cel care va susţine în mod consecvent şcoala şi care va contribui la construirea clădirii şcolii în anul 1862. Construcţia a luat sfârşit în anul 1866. În acel an, elevii şcolii numără 72 băieţi şi 38 fete. La buna funcţionare a procesului educativ au contribuit şi preoţii Elekes Kálmán şi Csemke Ferenc. Văduva lui Teleki Domokos, Klementina a donat 3000 de forinţi pentru a acoperi cheltuielile necesare funcţionării şcolii.

Şcoala aflată sub oblăduirea Bisericii Ortodoxe s-a construit în 1912.

Actuala şcoală de clasele 0-VIII are 185 elevi (44 secția română, 141 secția maghiară), totodată este școala centrală a comunei având în total cu unitățile de învățământ arondate (grădinițe și școli) 658 elevi, 75 la secţia română şi 583 la secţia maghiară. Clasele I-IV ale secţiei române sunt simultane.

Numărul actual al cadrelor didactice este de 57. Majoritatea sunt de specialitate şi au diferite grade didactice.

După 1990, şcoala a beneficiat de o serie de înnoiri/reconstrucții, ultima, cea derulată în perioada 2008-2010 a schimbat total imaginea şcolii. Ca urmare a reabilitării Şcoala Gimnazială “Teleki Domokos” Gorneşti dispune de săli de clasă moderne, cabinete de fizică-chimie, de biologie, matematică, cabinet de informatică cu 12 calculatoare, Centru de Documentare şi Informare, precum şi de o sală de sport bine utilată.

Mulţi dintre elevii şcolii au devenit medici, ingineri, profesori învăţători, avocaţi. Toate acestea atestă preocuaparea pentru educaţia elevilor şi strânsa legătură cu comunitatea.

Prin noua denumire, cea de Şcoala Gimnazială  ”Teleki Domokos” Gorneşti, atribuită începând cu 1 septembrie 2012, dorim să dăm dovadă de respect şi preţuire faţă de înaintaşii noştrii, în special faţă de familia Teleki şi contele Teleki Domokos (1810-1876).

El a fost cel care a înţeles încă din vremurile secolului 19. faptul că printr-o educaţie aleasă,  prin modestie, ajungi să  dobândeşti cele mai înaintate  idei ale epocii, iar prin  rolul de mecena jucat în sprijinul educaţiei poţi ajuta semenii tăi, comunitatea, de a promova, de a se dezvolta.

Contele Teleki Domokos considera deosebit de importantă cinstea în politică, necesitatea  reformelor liberale în locul schimbărilor radicale, delimitându-se de lupta armată, iar eliberarea iobagilor o considera ca piatră de temelie a progresului societăţii.

Azi, Şcoala Gimnazială  ”Teleki Domokos” Gorneşti se prezintă ca o școală rurală modernă, dinamică, cu rezultate bune la învățătură, concursuri și olimpiade școlare, cu proiecte europene (E+, eTwinning etc.) în derulare dornică de a se adapta la această lume aflată înt-o puternică și permanent schimbare.

 

 

Director,

Prof. Antal Levente M.